Home | Stiri tancuri | Jurnal de front | Matilda IV (Mediu, V, URSS) – Putere, forţă şi… şansă!

Matilda IV (Mediu, V, URSS) – Putere, forţă şi… şansă!

Matilda IV este un tanc premium (Mediu) sovietic de tier 5. Poate fi cumparat cu 1.500 gold. Deşi în comentariile postate pe internet nu pare a fi un tanc foarte îndrăgit de jucători, în luptele de tier V îl putem întâlni destul de des! Este detestat pentru că este foarte încet (doar 25 km/h), se mişcă greu, iar tunul din dotare (76 mm F-96) nu este chiar de top. Cu muniţie AP poate penetra 86 mm, iar cu APCR doar 102 mm (dar aceasta este foarte scumpă, 2.400 bani/bucata, în timp ce muniţia standard e doar 56 bani/bucata!). Daune medii/lovitură: 110. DPM: 1.853

Are în schimb avantajul unui blindaj foarte bun pentru tier 5! Pe corp 75-70-55 mm, iar turela e blindată pe toate părţile cu 75 mm. Mulţi îl aseamănă cu un tanc KV, deşi Matilda IV e clasificat ca tanc mediu!

Faţă de un tanc Matilda standard (de tier 4) are cam dublu HP (610 hp). O greutate de peste 27 tone, o rază vizuală de 350 m (foarte bună!) şi un radio care asigură o acoperire de 570 m.

Un alt avantaj specific este faptul că tunul are o declinaţie de – 15 şi o elevaţie de +25, ceea ce-l face excelent pentru utilizare pe vârful sau la baza unui deal!

Cam atât despre prezentarea tancului Matilda IV. Eu, de obicei, îmi încep ziua de lupte pe WoT jucând câteva bătălii cu acest tanc (sau cu Matilda BP) aşa, ca “încălzire”. Aşa şi astăzi. După upgradarea de dimineaţă a jocului am realizat misiunea din Maratonul pentru T-34-85M în prima luptă (deşi a fost înfrângere), iar asta care urmează e a doua…

Intrăm, aşadar, în luptă sa ne mai “încălzim” puţin…

Sand River, o hartă bună pentru tancul meu! Voi încerca să utilizez în favoarea mea dealurile care sunt răspândite pe toată harta!

Mă decid să avansez undeva în coloanele 1-2. Am pe acolo suficiente locuri din care pot trage în siguranţă… Nefiind un jucător prea bun (sau chiar fiind prea slab!) Matilda IV este unul din puţinele tancuri pe care am obţinut primul Mark. Probabil, va rămâne şi singurul…

Mergem încet în căutarea inamicului…

N-a durat mult până mi-au apărut primele pete roşii pe hartă!

Cinci inamici în dreapta mea e un argument suficient ca să fiu prevăzător şi să nu mă arunc în faţă! Pe vremuri, când eram mai slab decât acuma (dacă e posibil aşa ceva!) în asemenea situaţii, bazându-mă în mod naiv pe blindajul meu, mă aruncam de-a dreptu’ în mijlocu’ inamicilor şi poate apucam să trag de 1-2 ori până eram omorât. Odată cu “îmbătrânirea” în joc am învăţat să fiu mai atent. Încă învăţ! 🙂

ELC Bis-ul inamic evadează din grup şi încerc să dau după el cu pietre. Nu-l nimeresc… La fel face şi un T67.

Trag şi după T67, dar tot degeaba. Adică, mă rog, mă încălzesc doar, nu?

Scorul e deja 6-6, apoi 6-7, iar eu încă n-am participat la luptă! Ar fi cazul să fac ceva. În dreapta, un IV H inamic se luptă cu un IV H de-al meu. Mă gândesc să-l iau pe la spate. Pe inamic, evident!

Urc dealul şi văd cum Panzerul e în poziţia perfectă pentru eternitate virtuală! Încă o secundă (poate două) şi-l scap de stres…

Am tras din mers, am omorât în treacăt şi mă duc mai departe…

Jucătorul omorât e Reimer53… Are scor mai bun decât mine, dar la faza asta nu avea ce face. El se lupta pe bune cu colegu’ meu, iar eu, ca un bot ce sunt, m-am băgat aiurea-n seamă. Asta e, sper să nu fie prea supărat!

O iau la vale, ca ţăranul, şi primesc una în blindaj de la T67…

A doua intră, nu mai stă! 116 dmg. Dar mă ascund imediat după movila din apropiere!

Ajung unde mi-am dorit! Pe trei laturi sunt apărat de dealuri, eu doar scot turela puţin,cât să folosesc declinaţia bună a tunului. Mă rog, aşa sună planul!

Văd pe stânga un StuG, îl ochesc, timp în care T67 îmi mai dă una de 103 dmg. Unde mi-e blindajul??? Parcă era pe aici, pe undeva!

Trag în Stug 112 dmg şi apoi mă retrag ca şi cafeaua ness, adică instant!

În timp ce ochesc eu mai departe peste vârful Carpaţilor (Carpaţi în deşert? De ce nu?) din spate îmi apare un M4 inamic!

Un alt Stug trage în mine, dar între timp mi-am găsit blindajul şi l-am pus înapoi!

Cu fundul spre inamic îi trag una ironică, de 99 damage! A fost 99 ca să nu fie suta şi să-mi zgândăre mie nervii!

El, însă, îmi dă 115 damage, dar doar ipotetic, pentru ca practic am blindaj!

Mă întorc şi merg spre el, aşa, bătrâneşte şi molcom, ca-n Ardeal. Între timp, nu ştiu dacă aţi observat cât e scorul! E doar 10-14! Adică în echipa noastră mai e doar unul, şi pentru ca nu sunt mort cred că eu sunt acela! La ei, la inamici, mai sunt 5 (CINCI), din care trei TD-uri Stug IV şi ete ăsta nebunu’, M4!

Se pare că ne căutăm reciproc! El apare în locul din care-am plecat. Acum să vedem care pe care!

Ca doi Unicum ce suntem amândoi, tragem deodată… ambii aiurea, fără să penetrăm!

Ne apropiem el de mine… că eu stau! Pare nervos!

N-am timp să încarc şi-l lovesc cu burta în stomac! Omorât prin sinucidere şi lovire!

Jucătorul omorât e SERCOFER. Fără a fi eu vreun specialist, cred totuşi că m-a atacat prosteşte. El avea puţină viaţă, era clar ca va muri la prima lovitură, iar eu sunt ditamai namila Matilda, deci n-avea nici o şansă să mă bată! Probabil şi scorul său slab explică stilul… Nu ştiu, las specialiştii să se pronunţe!

Deci? Ce facem acum? Am TD în faţă, am TD pe lateral stânga şi mai am încă doi pe undeva… Şi am doar jumate viaţa! Să stau aici? Să merg? Da’ unde? Dilema bot-ului… Ar merge, dar nu ştie unde, ar sta, dar n-ar sta degeaba. Mă uit la scor şi am senzaţia aia frustrantă a tatălui care se întoarce acasă după o perioadă lungă în care a lipsit, îşi priveşte copiii şi zice: “Dragii tatii, din trei, patru aţi mai rămas?”!

Îmi vine un coleg în ajutor şi-mi semnalează pe chat să mă duc la J2! Aici trebuie sa fac o paranteză… Întotdeauna m-au agitat foarte tare finalurile astea, în care rămân singur contra mai multora. Ştiu că sunt colegi care n-au ieşit din joc şi urmăresc finalul, adică, în asemenea cazuri, mă urmăresc pe mine, iar teama de a nu mă face de râs (de ruşine) prin jocul meu de final îmi creează o stare de agitaţie interioară destul de puternică. De regulă, în asemenea situaţii încerc “să mor frumos”, adică SĂ FAC ceva, nu să mor aşteptând pasiv deznodământul. Căci la 1 vs. 4 doar la moarte te poţi aştepta, nu-i aşa? Nu?…

Am luat-o înainte spre înapoi până la colţul hărţii, moment în care îmi apare că unul din inamici cucereşte baza! Am de ales? N-am! Viteză (vorba vine!) spre bază ca să salvam situaţia!

Mai mult târâş, ajung la dealul din mijloc. Mai am…

Mă opresc o secundă-două ca să văd dacă nu-mi apare vreun inamic. O fi unu’ în bază, dar mai sunt trei pe aproape! Un alt coleg care urmăreşte finalul mă zoreşte din chat: “come on”! OK, man, hai să come on!

L-am găsit pe invadator! Normal, un StuG! Dar am băgat şi eu pe ţeavă APCR. dacă lovesc, măcar să ştiu ca intră! Mai sunt 11 secunde… apoi 8 secunde…

Trag, dar nu lovesc decât ceva bibelouri, iar timpu’ trece… 7 secunde până la cucerirea bazei!

Trage şi el, dar… aici îmi arată tancul meu de ce e renumit pentru calitatea blindajului său la tier 5! Apropo de cinci… atâtea secunde au mai rămas!

Ochesc… mai sunt 4… Încarc la timp şi am şansa unei lovituri înainte să pierd! Sper să n-o ratez!

Trag când au rămas doar 3 secunde şi-l omor! Uf… Mi-a transpirat şi tastatura! Bun, hai sa ne liniştim, adică eu şi cu mine

Jucătorul omorât e vibran… La fel ca alţii, scor mai bun decât al meu, dar în cazul ăsta (DOAR în cazul ăsta!) joc mai slab. Avea un ditamai bolovanu’ lângă el, trebuia sa se ascundă acolo că doar ştia de unde vin şi la trei secunde câte mai avea până la cucerirea bazei nu merita să rişte, dar în fine, cine sunt eu să comentez? Bine că l-am “dovedit”, restu’ nu contează…

Stau acolo, lângă bază. Mai am două StuG-uri inamice şi-un VK de care nu ştiu nimic.

Îmi găsesc o poziţie proastă de aşteptare, cu botu’ spre A1 pe ideea că TD-ul ce era pe centru va încerca să-mi pice din spate. Rotesc mereu turela, teorizat de mine însumi şi de gânduri. Aş mai omorî măcar unu’, serios!

Îmi apare un TD din spate! Normal, nu? De ce sa-mi apară din faţă dacă eu am şi spate?

Mă repoziţionez în grabă… StuG-ul e full HP, va trebui sa-l lovesc de cel puţin trei ori, dar la fel şi el pe mine. Tehnic vorbind, şanse egale atât la moarte cât şi la viaţă!

Îmi apare şi al doilea StuG, colo peste drum! Nu-i drept, protestez! Pe rând, fraţilor, că nu-i măcelărie aici!

Ăla din stânga trage în pământ. Mă rog, în nisip. Totuna…

Dacă ei vor să mă lovească în haită, eu, pentru ca nu am două tunuri, mă decid să-i iau pe rând. Prima oară scot turela spre cel din stânga! Pac, am şi primit una! O iau ca datorie…

… aşa că îi înapoiez proiectilul!

… şi-l omor! Ştiţi vorba aia? N-o ştiţi… Cornel să fii, noroc să ai!

Mă reorientez spre TD-ul care a rămas… Prind un punct verde pe el!

Trag, dar mai mult trag de timp, că nu-l penetrez!

Omu’ vine pe după bolovan şi-l prind iar în vizor. Urmează duelul!

Trag şi lovesc… 99 daune! pffff, iar 99?

Trage şi el la mişto şi-mi dă 120 damage, nu 99…

Următoarea serie dăm deodată, eu 92 dmg, el în blindaj! Ăsta n-are muniţie premium? Sau e pe ideea că “nu-i frumos” sa foloseşti “gold ammo” în luptă? Ok, mie-mi convine! 

Altă tură… Dau 101. În sfârşit peste o sută damage! Dar el îmi dă 119! Cu muniţia standard… O fii ea standard, dar eu rămân cu doar 72 hp, aşa că, nu pot să nu mă gândesc că dacă i-ar fi intrat şi lovitura precedentă eu aş fi fost mort acuma!

E rândul meu la tras, lovesc şi omor! Scurt pe doi!

Ăsta, ultimu’ mort, e jucătorul zendony. Scor mai mare, noroc mai mic. Eu numa’ pe noroc câştig!

Stau să-mi trag sufletul, fac calcule, meditez, fac yoga şi-n final am o revelaţie, îmi dau seama că-s prost! Ăsta care a rămas, VK-ul, e inactiv şi precis e în bază, face pe mortu’!

Aşa că mă pornesc eu spre baza lor cu viteza melcului turbat, ca un pensionar…

O iau prin vale, la vale, bla-bla că a trecut timpul!

S-a terminat 1-1, adica EGALITATE!

Nu ştiu dacă să mă bucur sau să mă întristez. Rămăsesem 1 vs. 5, deci raportat la asta mă bucur. Am salvat meciul de la o înfrângere, dar pe final puteam să fug mai repede spre baza lor, adica mai din timp. Când am omorât ultimul StuG mai aveam aproape 3 minute şi cred ca era suficient ca să ajung la baza lor şi să-l omor şi pe ăla inactiv. În fine, s-o lăsăm aşa…

Asta a fost tot pe ziua de azi. Bucuraţi-vă de WoT, jucaţi, omorâţi, câştigaţi sau pierdeţi, toate fac parte din viaţa asta virtuală. Nu puneţi la suflet lucrurile care nu vă plac. Jocul e o joacă, viaţa e altceva! Mult succes tuturor!

 

Cornel_ROU

 

Link spre replay:

http://wotreplays.com/site/3701055#sand_river-cornel_rou-matilda_iv

 

P.S. – Precizare necesară: În aceste articole descriu DOAR bucuria de a juca acest joc! Nu dau sfaturi, nu promovez idei, nu îndrum pe nimeni cum să joace etc. Joc eu, bine-rău, nu contează, în felul meu, cu bucuria mea şi-atât! Baftă!

Comentarii

comentarii