Home | Stiri tancuri | TR-85 M1 Bizonul

TR-85 M1 Bizonul

TR-85(Tanc Românesc Model 1985) este un tanc principal de luptă proiectat pentru Forţele Terestre Romaneşti,bazat pe TR-77-580(Tanc Românesc Model 1977 cu motor de 580 cp) o versiune autohtonă a tancului sovietic T-55.

În martie 1994,s-a luat decizia de a aduce TR-85 la standardele NATO,rezultatul fiind TR-85M1 Bizonul.

Deşi teoretic o versiune a tancului sovietc T-55,în practica Bizonul se deosebeşte destul de mult de acesta ,folosind un motor bazat pe un design german,o turelă mult îmbunătăţită, sisteme moderne de conducere a focului,vedere pe timp de noapte ,proiectile moderne pentru tunul de 100mm,un şasiu extins si o suspensie noua cu 6 galeţi ,protejată de fuste metalice.

Bunicii Bizonului T-55 şi TR-77-580

După invazia Cehoslovaciei,episod condamnat vehement de Romania Comunistă,s-a trecut la o nouă doctrină de aparare naţională.Însă,această nouă doctrină avea nevoie de o industrie dedicată.

In aprilie 1974 Consiliul Suprem de Apărare al Țării a prezentat cerinţele sale pentru un nou tanc mediu ce trebuia să aibă o greutate de 40 T,armament de 100mm şi un motor de 500cp.

Întrucat industria românească nu era capabilă sa proiecteze un astfel de tanc de la zero,s-a decis producerea unei variante modificate a lui T-55,fară a cumpăra însă licienţa pentru acesta.

Primele 11 noi tancuri cu numele de TR-77(Tanc românesc model 1977) aveau o carenă extinsa şi 6 galeţi întrucat se dorea înlocuirea pe viitor a motorului de 500 de cai cu o unitate MTU MB 838 CaM 500, în 10-cilindrii, 37.4 litri şi 819 CP (motorul tancului german Leopard 1- vezi aici).

Din nefericire,datorită apartenenţei României la Pactul de la Varşovia, compania Krauss-Maffei nu a putut oferi tehnologie NATO unei ţari potenţial inamice.Astfel tancul a primit motorul V-55,şi numele TR-77-580(Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 cp).

  Tanc__58_

Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 cp

 

TR-85

Cu toate acestea,încă se dorea un motor de putere mare pentru noul tanc.

Iniţial sa încercat copierea designului german (reverse engineering) dar provocarea s-a dovedit peste capacitatăţile inginerilor români,nefamiliarizaţi cu tehnologiile de producţie occidentale.

Astfel Institutul Naţional de Motoare Termice a proiectat între 1976 şi 1982 un motor asemănător cu cel al Leopardului, folosind tehnologii autohtone dar si tehnologii occidentale despre care Generalul Ion Mihai Pacepa a afirmat că ar fi fost obţinute de Securitate.

Deasemenea ICSITEM Bucureşti şi Hidromecanica Braşov au lucrat împreuna pentru a produce o transmisie hidromecanică.

Când aceste tehnologii au devenit disponibile, tancul a fost redenumit TR-85-800 (Tanc Românesc model 1985 cu motor de 800cp),proiectul fiind finalizat in 1986.

Suspensia fusese reproiectată iar turela,deşi semana cu cea a seriei T-55,era defapt foarte diferită.

631st_Tank_Battalion_(9)

Tanc Românesc model 1985 cu motor de 800cp

 

Producţia

În decembrie 1978,prin decretul cu nr.514,s-au pus bazele Fabricii De Maşini Grele Speciale din cadrul Uzinelor 23 August,construcţia ei durand 2 ani.

Tancul TR-85 a fost produs intre 1986 si 1990,la o rată de aproximativ 100 unitaţi pe an.

Din nefericire,acest design a fost departe de a fi un succes.

Din cauza condiţiilor în care era produs,majoritatea pieselor de mare fineţe din ansamblul motor-transmisie nu respectau condiţiile impuse de ingineri,rezultatul fiind consumul exagerat de combustibil si ulei si pierderi catastrofale de lubrifiant.

La acestea se adăugau sistemul de comandă Ciclop de o calitate inferioară si fiabilitate limitată,cătarea cu laser care nu era integrată sistemului de ochire pe timp de zi si computerul de control balistic primitiv.

Problemele s-au accentuat dupa 1982,când Nicolae Ceauşescu a interzis importurile de echipament special pentru industria militară,ameninţând cu stoparea producţiei datorită calitaţii dezastruoase a unitaţilor.

Dupa căderea comunismului,inginerii romani au avut din nou acces la tehnologii si echipamente moderne reuşind astfel să îmbunataţească drastic fiabilitatea tancului.

 

Programul de modernizare

Dezvoltarea proiectului TR-85M1 Bizonul a început efectiv in 1996 prin prezentarea a 2 prototipuri.

Scopul programului demarat înca din 1994 era de a aduce TR-85 la standardele NATO prin îmbunatatirea puterii de foc,a protecţiei ,mobilitaţii şi a sistemelor electronice si mecanice.

În acest program de modernizare,pe langa reprezentanţi ai industriei româneşti,s-a apelat si la o serie de companii straine,majoritatea din Franţa (Aerospatiale Matra, Sagem,Kollmorgen-Artus, Racal etc.)

 

Armament

Armamentul principal al Bizonului îl constituie un tun cu ţeava ghintuită de calibrul 100mm A308, o adaptare a tunului de câmp Model 1977 produs de Arsenal Reşiţa.

1280px-Batalionul_612_artilerie_antitanc_18

Tunul de câmp A407 100mm anti-tanc prima piesă de artilerie românească de dupa al doilea RM

Rata de foc este de 4-7 proiectile/minut ,în funcţie de priceperea servantului,tancul având o magazie de 41 de proiectile.

Ţeava tunului a primit un evacuator de fum, pentru a împiedica gazele nocive rezultate în urma arderii să patrundă în compartimentul echipajului, şi o camaşă termica pentru a preîntampina supraîncalzirea.

Deasemenea fiabilitatea tunului, şi în special a sistemului de absorbţie a reculului au fost mult îmbunataţite.

 

Tunul poate folosi muniţii de tip

APFSDS-T/BM-421 Sg Proiectil sabot
BK-412R/BK-5M Proiectil cu focos-anti tanc cu explozivi de mare putere
OF-412 Proiectil cu explozivi de mare putere
BR-412B/BR-412D Proiectil trasor cu capsă balistică
PBR-412/PBR-421B Proiectil de antrenament-manevră.

 

În lupta tanc vs tanc,principalul proiectil folosit este BM-421, cunoscut pe plan internaţional ca M309 ,proiectil dezvoltat in cooperare cu armata Israeliană în anii 90.

Produs de Aeroteh SA Bucharest si valorificat de ROMARM SA, proiectilul BM-421 Sg poate penetra 444mm de oţel special RHAe la 90° de la distanţa de 500 m, 425 mm la 1000 m şi 328 mm la 4000 m.

foto-tancuri

Tanchist român si proiectilul BK-412R  focos anti-tanc cu explozivi de mare putere

 

Armamentul secundar consta in:

Mitralieră grea calibrul 12.7x108mm DShKM montata in dreptul trapei servantului.Această mitralieră este fabricata UM Cugir şi poate fi folosită si ca Artilerie Anti Aeriana. Pentru a opera aceasta armă,servantul se expune parţial focului inamic.

Mitraliera uşoara calibrul 7.62x54mmR PKM montata coaxial,deasemenea fabricată de UM Cugir, este operată electronic prin sistemul de control CICLOP .

 

Protecţie

Armura Bizonului are o grosime maxima de 200mm pe carena si 320+20mm pe turela.Armura aplicată de 20mm din faţa turelei este modulară fiind uşor de înlocuit.

Fustele metalice de pe lateralul carenei ofera protectie impotriva focoaselor HEAT.

Placii inferioare a carenei i se pot adauga paravane de oţel (pentru protectie HEAT sau un ataşament pentru depistarea si distrugerea minelor AT.

Compartimentul echipajului este protejat împotriva atacului chimic,biologic, şi nuclear de un sistem performant proiectat de compania L’Hotellier.

Deasemenea,compartimentul este protejat împotriva focului de un sistem automat.

Scaunul şoferului,care în trecut era montat direct pe podeaua tancului,a fost înlocuit cu un ham asemanatar cu cel al unei paraşute,suspendat de partea superioara a carenajului.Astfel,şoferul este mult mai bine protejat împotriva undelor de şoc provocate de mine sau alte dispozitive explozive imporvizate.

 

Contramasuri

Pe turela sunt montate 2 sisteme a cate 6 grenade cu fum calibrul 81mm si 2 sisteme a cate 4 rachete luminoase fiecare.

Sistemul generează o perdea de fum foarte groasă capabila sa mascheze semnatura termică a tancului.

Deasemenea Bizonul este echipat cu un generator de fum care pulverizează motorină pe eşapamentul încins pentru a crea o perdea de fum gros.Acest sistem este operat de şofer.

Tancul este echipat cu un sistem SAILR (Sistem de Avertizare la Iluminarea Laser și Radar) care poate localiza automat ameninţarea,alertand echipajul si declanşand sistemul DLC (Dispozitivul de Lansare Contramăsuri) pacalind astfel rachetele ce folosesc sisteme de ghidare cu infraroşu sau semnatură termică.

Romanian_Tank_TR-85M1_-_01 explained

 

Sistemul de conducere a focului

TR-85 M1 este echipat cu un sistem de conducere a focului Ciclop-M ,produs autohton aflat la a 3-a generatie.

Acest sistem balistic garanteaza o rata de succes de 95% sub 2000m,si de + 75% intre 2000-3000m.

Raza maxima de actiune cu efect la ţintă a acestui sistem este de:

6000m Proiectilul cu explozivi de mare putere OF-412
5000m Proiectil sabot BM-421 Sg- APFSDS-T
4000m Proiectil trasor cu capsă balistică
3000m Proiectil cu focos-anti tanc cu explozivi de mare putere

 

Mitraliera coaxiala este controlată tot prin intermediul acestui sistem,raza maximă de acţiune cu efect la ţintă fiind de 2000m.

Tunul este stabilizat de un nou sistem electronic care îmbunataţeste drastic precizia,reduce timpul de angajare a ţintei,reduce temperatura in interiorul turelei,nivelul de zgomot este mult mai scăzut ,prezintă un risc mic de incendiu şi este mult mai uşor de întreţinut.

Turela este aşezată pe rulmenţi marca RKS cu role montate încrucişat şi cu prestrângere, re­ducându-se astfel jocul aproape de zero ajutând şi mai mult la stabilizarea tunului.

Periscopul telescopic al tunarului include o cătare cu laser (200m-5000m),deasupra tunului găsim un sistem de vedere termic MATIS marca Sagem,un sistem destul de performant.

Şoferul are la dispoziţie o luneta AONP-I pentru vedere pe timp de noapte(un sistem relativ invechit).

Comandantul în schimb are la dispoziţia sa o luneta panoramică SFIM (Société Française des Instruments de Mesure) EC2−55R cu un sistem de intensificare a imaginii de generatie II marca Sagem.

Pentru a satisface noile valori ale consumului de electricitate,s-a montat un nou generator Kollmorgen de 20 kW.

14317587949_3ac1f0b8e2_oBizoni în timpul unui exerciţiu de tragere Germania 2014

Mobilitate

Bizonul foloseşte un motor 8VS-A2T2M(o variantă îmbunătăţită a motorului original) care produce 860 de cp si creşte viteza maximă a tancului de la 50 la 60 km/h.Însă,întrucât tancul a primit nu mai puţin de 8 tone de echipament suplimentar,raportul putere/greutate a scazut de la 19,7 la 17,2 cp/T.

Raza maximă de operare este de 400 de km dar poate fi marită cu ajutorul a două rezervoare externe de 100l fiecare.

La fel ca predecsorii sai,bizonul vine echipat pentru traversarea râurilor cu un sistem tip snorkel.

Suspensia cu bare de torsiune are 8 amortizoare telescopice cu gaz şi fluid.

Trenul de rulare constă in 6 galeţi din aluminiu, cauciucaţi ,cu doua feţe , 4 role de susţinere si roata motrice in spate.

Şenila este metalica cu articulaţii din cauciuc.

Sistemul de franare a fost mult îmbunataţit folosind discuri noi si un sistem servomecanic nou.

 14095542450_1ea230ed32_hBizon in timpul unei manevre de ambuscadă

Interior

Modul de distribuire a echipajului in carenaj este unul clasic.

Compartimentul şoferului se afla in faţă,compartimentul echipajului in centru şi compartimentul motor în spate.

Echipajul constă in 4 operatori,Şoferul,Tunarul,Servantul şi Comandantul.

Trapa şoferului este localizată în partea stângă a carenajului.

Comandantul stă in partea stânga a turelei avand Tunarul in faţă si Servantul in dreapta.

Spaţiul in compartimentul de lupta este foarte strâmt in pofida faptului ca atat carenajul cat si turela au fost extinse,spaţiile adaugate fiind ocupate de motor,respectiv noile echipamente si sisteme electronice.

Deşi în Armata Româna nu există limită de înalţime,în practică oricine peste 1,68m va trebui sa adopte o poziţie foarte stânjenitoare si îi va fi foarte greu sa se mişte în turelă,avand o productivitate scazută.

Sistemul de comunicare consta in echipamente de ultima generaţie,echipajul comunicând printr-un interfon cu 4+1 căi.

 

Concluzii

Bizonul este un tanc capabil,a demonstrat aceasta acum cateva luni la exercitiul Combined Resolve II desfaşurat în Germania,poate chiar mai important,în cadrul aceluiaşi exerciţiu tanchiştii români si-au demonstrat constant priceperea si eficienţa pe campul de luptă.

Bizonul este deasemenea dovadă a priceperii inginerilor romani si a ofiţerilor care cu resurse foarte limitate au reuşit să aducă o piesa de muzeu înapoi pe câmpul de luptă modern.

Dar nu trebuie totuşi sa uitam ca acest tanc are la bază un design vechi de 56 de ani si că are totuşi cateva limitari.

Cea mai gravă limitare o reprezinta in mod alarmant însaşi protectia limitata pe care o ofera echipajului,armura fiind din oţel stratificat intr-o era a armurilor compozite.

Deasemenea unele studii sugerează faptul că soluţia împotriva focoaselor de tip HEAT folosită de tancul nostru (fustele si paravanele de oţel) nu oferă protectia necesară daca nu sunt cuplate cu o armură compozită cu straturi de ceramică,rezultatul fiind dezarmant întrucat în anumite condiţii jetul de metal se formeaza perfect si patrunde in interiorul tancului tocmai din cauza acelor paravane.

Puterea de foc este deasemenea limitată,calibrul tunului nu corespunde cerinţelor războiului modern,rămânând competitiv doar datorită muniţiilor speciale si al sistemelor electronice de conducere a focului,dar pentru cât timp?

Mobilitatea are şi ea de suferit din cauza motorului proiectat initial pentru un tanc de 40 de T (Bizonul cantarind 50 T) care a devenit insuficient si nu ofera un raport putere/greutate satisfacator.

Însa,dacă luam în considerare toate aspectele,Bizonul este încă un adversar vrednic,atâta doar ca este obligat să ocupe rolul de tanc principal,rol pentru care nu este dotat corespunzator.În rolul unui tanc de suport,Bizonul poate înca sa aibă o viaţa lunga,dar pentru aceasta ne-ar trebui un nou tanc principal.

Ce opţiuni avem?tr-b2-4_2000_

Prima ar fi reînvierea proiectului TR-2000 început la sfarşitul anilor 90 de Ministerul Apararii si compania  Krauss‐Maffei Wegmann, din păcate însă factorii decizionali din acea perioadă nu au fost interesaţi de proiectul care încet a fost uitat.

 

A doua varianta,şi probabil cea mai indicată dar şi cea mai costisitoare,ar fi achiziţionarea unui numar mic de tancuri Leopard 2 care sa constituie varful de lance al armatei,susţinut îndeaproape de Bizon,care în acest rol ar putea ramane mult timp în serviul activ al armatei române.

Ultima variantă,si cea mai recent propusă si uitată,este modernizarea unei noi serii de TR-85 la standardul TR-85 M2,această varianta avand in dotare un tun calibrul 120mm(preferabil Rheinmetall L55 ),un motor diesel nou cu o putere de 1100-1200 cp si blindaj reactiv.

Însa,datorita izbucnirii crizei financiare,toate aceste propuneri au fost uitate si noi am ramas tot cu batrânul dar încă capabilul TR 85 M1 Bizonul.

Galerie:

14503030912_d8ee264f48_oEfect la ţintă

Tancul_romanesc_TR_85_M1Proaspăt ieşit din fabrică

14271812644_db16a9714d_b În căutarea prăzii 14271814474_b06f8d0840_b  Turma

14271814234_50aa0b175a_b

tc4

 Tragere pe timp de noapte

T6uBCdr

Alaturi de M1A2 Abrams

Autor: Bogdan Ungureanu aka skyZZo

Comentarii

comentarii

2 comments

  1. Bravo Romania!!!!

  2. Salutare tuturor celor pasionati de tancuri!
    Nu prea stiu unde ma aflu legat de pasiuni si armanent, dar cam prin 1987-1988 am facut ceva instructie la Roman pe TR800 si existau inca de atunci variantele TR1200. Nu mai stiu nimic de evolutia tancului cu motor de 1200, dar pe vremea aia amandoua erau OK. Din ce am observat, au fost redenumite si modificate. Dar si cele vechi, erau mult diferite din cele de origine. Era o diferanta de la cer la pamant privind armamentul, echipamentul si dotarile. Mai veneau unele gaurite de prin luptele in desert la studiu, dar nu se murea din asta. Era un punct de plecare spre ceva. Fac o comparatie intre fosta 23 August de atunci unde se produceau si ce este acum acolo. Ma gandesc cu groaza ca seamana cu evolutia armatei noastre, desi ne mandrim pe net ca avem si facem…
    Rog daca stie cineva, sa-mi zica ce se mai aude de fostul TR1200, ala cu incarcare automata si doar 3 oameni la bord.
    Cu respect, Ovidiu Tiron.